vineri, 19 iulie 2013

nimic

A fost odata, la inceputul cel dintai, Nimicul, din care nu stiu cand si cum, pre Sine s-a facut chiar Totul. Si cum umbla el singur fiind trei si unul totodata infaptui pe loc si clipa lumii toata. Faptura cea mai draga’ntre fapturi o-nfaptui din Sine si-i spuse-n dulcele glas al firii Om, cununa imparatiei. Spun gurile rele ca, doar ca sa nu se plictiseasca, puse acesta in mijlocul gradinii, pomul gandirii, plin de idei ce-aduc moartea simtirii, apoi anume ca sa ispiteasca lasatu-l-a pe sarpe sa vorbeasca! Insa ca sa nu ramanem in grava eroare, ne-au explicat apoi mai inteleptii, cum e cu libertatea de decizie si mai ales greseala adevarata pe care au ales s-o faca cei doi ai nostri-inaintasi! Caci nu gustul ideii fu cea mai grea din toate, ci fuga lor ce prevedea gonirea, fuga din fata responsabilitatii, aceea fu!
Dar! Asta nu-i poveste despre Om, asta-i poveste despre POM!