vineri, 19 iulie 2013

puterea salcamului

Salcamul are o putere aparte, unii o cunosc, altii nu, unii o cred, altii nu, dar tu daca o vei cunoaste o vrei crede pentru ca vei sti de la mine ca ea exista.

Puterea salcamului a fost descoperita in copilarie, cand multi poti erau in jurul nostru. Ne-am mutat in blocul asta cand aveam doi ani, in jurul lui mai erau inca doua si in rest.. doar camp! E greu de crezut ca in locul betoanelor masive in care sunt sute, chiar mii de cutiute mici in care stau atatea suflete, in locul caselor prea mari care dezumanizeaza familia risipind cate un membru in cate o camera, izolandu-l de restul, era candva doar un camp imens pe care zburdam zilnic ca niste oi nazdravane culegand flori sau facand papusi din ceea ce noi moldovenii cred ca tocmai de aceea numim inca papusoi, adica din porumb. Planta cea mai indragita din camp era mazarea salbatica, cea mai cautata dintre toate pentru realizarea lotiunii magice din apa si micuta floricica rozie careia noi ii dadusem deja numele de parfum. Si cata mandrie era in noi cand izbuteam sa avem o mica sticluta cu asa ceva, Parisul era departe de inimile noastre de copil. Rar mai ajungeam toamna sa-i mancam si boabele dulci, dar daca se pierdeau prin lanul de porumb aveam o sansa sa le gasim la toamna si sa le adunam cu multa rabdare ca pe o delicatesa anume. In gradinile blocului erau doar copaci, cativa nuci, visini, zarzari, un cais, ciresi, un piersic, un mar, tot ceea ce ne permitea sa invatam cataratul de cu primavara cand roadele lor erau inca verzi, dar nici vecinul nu se lasa, ne fugarea indata din ele si ne chema la inceputul verii sa invatam sa ne cataram in cires si in visin, aceia fiind primii copti. Pe urma treptam mancam toate fructele coapte, caci rar izbuteam sa trecem de ochiul lui vigilent primavara ca sa putem gusta verzaturi.