vineri, 19 iulie 2013

se aude ceasul casei

Se aude ceasul casei. Se spune ca fiecare casa are ceasul ei care ticaie in peretii ei ca inima in corpul omului, se mai spune ca e mai usor de auzit in casele batrane, in special in cele de la tara, ca se muta din camera in camera sub forma de sarpe si se aseaza in peretele camerei care are cea mai multa viata in ea. Si se mai spune ca daca il auzi batand trebuie sa stai pe loc, sa nu cumva sa treci un prag atunci pentru ca vesteste moarte, iar daca il treci atatea batai cate ai auzit, atatia oameni dragi te vor parasi. Casa parinteasca nu se vinde, Niciodata ! As vrea sa am casa mea si cand mor sa ma ingroape in curte sub un copac. Copacul sa fie tei, sa am un liliac si un salcam care sa ramana mereu mic, nu-mi plac salcamii inalti, nu le poti gusta florile dulci. Este o casa pe strada mea, e casa visurilor mele, o casa mica si alba, cu prispa si cuptor afara. Caciva copaci, in rest, straturi, straturi.



Parca mi-e dor de casa bunicii de la tara, PE malul bunicii Moldovei. Un parau si un par mare, mare de tot de care ne agatam cu o sfoara strasnica un imens cauciul pe post de leagan, apoi il dezlegam si-l transformal in pluta pe moldova. Parul cel mare era locul nostru secret de intalnire, erau convicati toti verisorii, dar doar cei care puteau ajunge in varf participau la intalnirile noastre secrete la care se punea tara la cale : ce tigari si mai ales cum sa le fura bunicului din pod, ce vraji sa-i mai facem si desfacem bunicii, mamaia si tataia,c um le spuneam noi, cum sa ne mai pacalim parintii si sa fugim la moldova unde nu aveam voie neinsotiti, cum sa-i speriem pe cei mai mici, pe cine sa punem sa ne dea dude din copacul de la poarta si cate si mai cate. Ce trai ! Asa sa fi ramas o viata. Insa nu cred ca am fost acolo mai mult de trei saptamani, adunand toate zilele in care am topait pe acolo. Mergeam la manastirea neam de acolo, fiind foarte aproape si stateam toata vremea poposirii acolo cu ochii tinta pe mormantul stantului necunoscut, mi se parea ca e copil c amine si-l asteptam sa iasa ca sa ne zbenguim impreuna prin curtea manastirii si sa radem zgomotos si chiar incepeam sa rad, dar eram repede oprita de vreun adult serios ce asculta slujba.