marți, 27 august 2013

Nu-i cere Soarelui să stea, El are calea sa...

Kusudama Camellia cu fundiţă simplă

Noapte

Se aud trenurile, se aud avioanele. Nu e război, deşi... poate e... Să spunem totuşi că nu e război. Şi totuşi avioanele par să ceară sânge, să ceară viaţă de om. Mereu aşteptând sirena care anunţă bombardamentul. Cred că o singură dată am auzit-o. Cand a murit Ceauşescu. Ţin minte, cât de ciudat, atâta panică în toată liniştea aia, de parcă toţi aşteptau ca din liniştea aia să se desprindă ca o fiară de nestăvilit, Moartea. Aşa a rămas amprentată în mine tăcerea. O moarte pe care toţi o aşteptăm în tăcere, îngroziţi. Cucuveaua încă mai cântă noapte de noapte, parcă numărând morţii. Buha îi ţine companie. Ai observat vreodată că buha e mereu bătrână, oricât de tânără ar fi? Şi din nou trenul care duce departe, deportează. Din nou avioanele în căutare de sânge. Lipsa somnului. Linişte. Noapte.